din trupul ei se auzeau limpede caravanele bucurându-se de umbră
cineva recita obscen sub un balcon fără umeri
altcineva tăia sunete în carne vie

perfect tandru călcam peste zâmbetele feminine
a căror înfățișare se încimentase
în perfectul compus înainte și înapoi
după o crimă nesăvârșită coerent
de un nu îngrozitor care mă privea
cum alunecam printre rânduri
ca un dansator într-un scaun cu rotile
unde mâinile împingeau rămășițele pașilor dinainte

pășea timid frigul
treptele sufereau de sete după fugile ei
cineva recita obscen sub un balcon în singurătatea goală
altcineva tăia muzica de vie
până la realitatea de curând eliberată
într-o urcare
într-o coborâre
de un țipăt rostogolindu-se înapoi
la începutul trupului ei
la sfârșitul deochiat al număratului meu
din moleculă în moleculă